Motto- Pentru a privi spre viitor, trebuie să cunoaştem trecutul.
Prefaţă
Au trecut decenii de gestaţie până când m-am
hotărît să-mi aştern pe hârtie amintirile şi gândurile. De remarcat că, deşi am fost prigonit de către
regimul comunist, am fost totuşi adeptul regimului de-a-lungul a multor ani,
indus fiind în eroare de "dezvoltarea economiei", reformele sociale, influenţa
propagandei ideologice, lipsa de acces la surse de informaţie străine, lipsa
perspectivei istorice şi naivitatea tinereţii.
Astazi, nedreptăţile ce mi s-au făcut şi
greutăţile prin care am trecut personal, mi se par neînsemnate faţă de
anvergura catastrofei naţionale.
Ceea ce m-a preocupat în mod special în ultimele
decenii, a fost înţelegerea mecanismelor care au dus la această catastrofă.
Vreau să precizez că, deşi sunt multe aspecte
autobiografice, nu este vorba de o autobiografie completă. Am prezentat doar aspectele istorice, economice,
sociale şi relaţiile dintre oameni, oglindite prin ochii unui individ, cu "origine
nesănătoasă", destul de naiv, care a avut "norocul" sa trăiască 35 de ani sub
regimul comunist, în variate medii sociale.
Comentariile (cu caractere italice) cu care se
încheie fiecare capitol, reprezintă datele istorice din literatură şi opinia
mea actuală.
"Criza generală a economiei ţărilor comuniste", a
durat o lungă perioadă istorică, manifestându-se, în final, prin pierderea
competiţiei cu economiile capitaliste şi prăbuşirea acestor regimuri.
Scopul prezentei scrieri este prezentarea
evoluţiei în etape (sau faze) istorice a fenomenelor economico-sociale sub
regimul comunist din România, în mersul lor spre faliment.
De-a-lungul anilor, am ajuns în mod treptat la
concluzia ca aceste fenomene au evoluat în patru etape:
-
„Jaful”
Etapa a avut 3 caracteristici:
-
Trecerea întregii bogăţii a ţării în mâna
statului: naţionalizarea, reformele monetare, deposedarea de valută şi
metale preţioase a populaţiei, cooperativizarea meseriaşilor, colectivizarea
ţăranilor.
-
Prigoana – împotriva membrilor partidelor de
opoziţie, a “exploatatorilor”, a foştilor intelectuali, a ţăranilor care se
opun colectivizării, a celor suspectaţi că posedă aur sau valută, sau a
oricui era suspectat că se opune regimului.
-
Importante reforme sociale ca: învăţământul
şi asistenţa medicală gratuite, asigurarea dreptului la muncă şi pensia de
vârstă, lichidarea analfabetismului.
-
„Înflorirea”
A durat aproximativ două decenii şi jumătate şi a
dus la o impresionantă creştere a producţiei industriale. A avut loc o mai
bună aprovizionare a populaţiei şi o anumită creştere a nivelului de trai. Din
păcate, este vorba de o înflorire falsă, forţată:
-
Resursele financiare investite nu proveneau
din rentabilitatea economică ci, în ordine istorică, predominant din:
trecerea bogăţiilor ţării în mâna statului, credite externe, iar - mai
târziu - prin forţarea exportului peste limitele raţionale (ceea ce va
produce mari suferinţe poporului).La acestea se adaugă acumulările de
capital intern, prin menţinerea nivelului de trai scăzut (puterea de
cumpărare a salariatului fiind printre cele mai mici dintre ţările comuniste
europene).
-
În noile intreprinderi, de la început s-a
semănat "sămânţa pieirii", prin mecanisme monopoliste ineficiente,
incompetenţă, hoţie, etc, care a dus, inexorabil, la criza sistemului.
-
Durata lungă a perioadei de "înflorire" se
explică prin faptul că procesele economice se desfăşoară de-a-lungul a
multor ani. În condiţiile economiei de stat pierderile se pot acoperi timp
de decenii.
Istoric şi politic, etapa "înfloririi" se poate
împărţi în trei:
-
Dominaţia sovietică
-
"Liberalizarea" lui Gheorghiu-Dej
-
Prima parte a guvernării lui Ceauşescu
Încercarea reglementării tuturor aspectelor vieţii
cetăţeanului de către stat, a fost unul din dezideratele regimului comunist,
pe toată perioada existenţei sale. Niciodată nu s-au respectat drepturile
omului, dreptul la asociere, s-a falsificat istoria, s-a impus realismul
socialist în literatură şi artă, materialele publicate în mijloacele de
informaţie în masă erau cenzurate şi erau prigoniţi toţi care se opuneau sau
erau suspectaţi că se opun regimului. Nepromovarea după criterii profesionale,
lipsurile în aprovizionarea populaţiei şi în prestarea serviciilor, a dus la
apariţia unei economii "subterane", la înflorirea corupţiei, a mitei, a hoţiei.
-
Decăderea
Mecanisme economice asemănătoare au existat în
toate ţările comuniste, care au dus în final la pierderea întrecerii economice
cu ţările capitaliste şi prăbuşirea regimurilor respective (criza generală a
comunismului).
În România, guvernarea lui Ceauşescu a constituit
un factor agravant de prim rang, prin politica de centralizare excesivă a
economiei, incompetenţă, gigantomanie, rigiditate în gândire, îngustime de
vedere, neînţelegerea realităţilor economice.
În această perioadă, orbit de cultul
personalităţii (care va lua apoi proporţii tragi-comice), învestit cu puteri
absolute, înconjurat de “Dinastia Ceauşescu” şi de oameni incompetenţi sau
care nu aveau curajul să i se opună, s-au luat o serie de hotărîri
dezastruoase pentru economie. Spre mijlocul anilor 70, aceasta a început să
capoteze.
Materiile prime autohtone nu mai ajungeau să
aprovizioneze uriaşele complexe industriale, fiind necesar importul lor la
preţuri ridicate. În schimb, mărfurile româneşti se exportau la preţuri
scăzute. Desvoltarea industrială se baza pe angajarea de noi muncitori şi nu
pe creşterea productivităţii muncii.
Timp de decenii, forţa de muncă industrială se
recruta din sectorul rural, ducând la scăderea rezervelor de braţe de muncă
disponibile de la ţară, unde au rămas în special femeile şi bătrânii. Pentru
prima dată, "dezvoltarea industrială" a fost frânată de o lipsă marcantă a
forţei de muncă. Muncitorimea şi ţărănimea era lipsită de motivaţie.
Ţara avea datorii externe, pentru care cu greu
putea plăti dobânzile. Conducerea centralizată - incompetentă - şi aparatul
birocratic greoi nu erau in stare să stăpânească o economie complexă şi
diversificată.
Au fost şi o serie de factori defavorabili
internationali şi naturali ca: ridicarea preţurilor materiilor prime, sistarea
livrării petrolului din Iran din cauza războiului, cutremurul din 1977, anii
de secetă. Au apărut tot mai des probleme de aprovizionare a populaţiei.
Serviciile, care nu erau bune nici înainte, s-au înrăutăţit şi mai mult.
-
Falimentul
A apărut, când statul n-a mai fost în stare să-şi
achite nici măcar dobânzile datoriilor externe şi s-a luat hotărîrea
dezastruoasă de reducere drastică a importului şi forţarea exportului. Aceasta
a dus la accentuarea degradării utilajului industrial, şi aşa în mare parte
învechit şi prost întreţinut.
Nivelul de trai s-a prăbuşit la nivelul ţărilor
lumii a treia, ne mai putându-se asigura în mod satisfăcător, nici
necesităţile de bază ale populaţiei: căldura, curentul electric, combustibilul,
alimentele şi alte produse de larg consum, ceea ce a produs mari suferinţe
poporului.
Prăbuşirea regimurilor comuniste (pe plan extern)
şi nemulţumirea crescândă a populaţiei (pe plan intern) au fost factorii
principali care au dus la răsturnarea regimului în decembrie 1989. Din păcate,
dezastrul economic a României comuniste a fost total, lovind nu numai în toate
sectoarele de bază ale economiei dar şi în mentalitatea oamenilor. Va fi
necesară o apreciabilă perioadă istorică, pentru a recupera rămânerea în urmă
faţă de ţările avansate.
Capitolul
1. Primele amintiri→
